Mi se face teamă când îmi clipeşte ochiul. Teamă că în secunda când privirea mea se stinge în locul tău s-ar putea strecura un şarpe, un şobolan, un alt bărbat.
Teama ca in momentul in care voi realiza ca nu esti tu, ci altu , nu o sa ma regasesc pe mine insami..ca o sa ma pierd in lucruri fara insemnatate, in cuvinte si in gesturi neobisnuite mie..
E vorba de o clipa …dar fara de care acum nu am fii putut spune :noi . O clipa care poate construi un intreg sau declansa un cutremur…
Oamenii spun că „au găsit iubirea”, ca şi cum ar fi un obiect ascuns sub o piatră. Dar iubirea ia multe forme, nu e niciodată la fel pentru orice bărbat sau femeie. Ceea ce găsesc oamenii este o anumită iubire, una care este mai presus de minunat, mirobolant, fabulos, extraordinar care cuprinde cuvintele acestea dar le poate si exclude..avand acceasi insemnatate.
‘Iubirea este, prin definitie , un cadou nemeritat: sa fii iubit fara merit e chiar dovada adevaratei iubirii’…(Milan Kundera-Lentoarea)-este definitia perfecta pe care o poate da cine va iubirii…
Eu te iubesc fara sa simt ca meriti…te iubesc pentru ca.., te iubesc…Nu am explicatie si nici nu vreau sa am, in schimb imi doresc sa simt mereu acest lucru pentru tine…
Stii cand incepe iubirea?
Atunci cand te iubesc pentru ca te iubesc.iti multumesc din suflet ca te iubesc!
