El n-are ani...

Ţi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai,
E-un melc timid ce nu mai înfloreşte.
EL n-are ani, tu, minte nu mai ai,
Rămâi tăcută ca un ochi de peşte.

Privirea ta e coborâtă-n bernă,
Cum de-ai uitat plimbările prin rai?
Privind gropiţa dragă arsă-n pernă
Ţi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai.

De-l mai iubeşti, un braţ ai să-i întinzi
Odată cu iertarea prinsă-n cleşte.
Nu adăsta în braţe să-l cuprinzi,
E-un melc timid ce nu mai înfloreşte.

Iubirii tale să-i mai dai o şansă,
Iertarea blândă el ar vrea să-i dai.
Ieşiţi de mână din această transă
EL n-are ani, TU minte nu mai ai?

În calea lui cu dragoste te du
Şi despre rană şi iertare îi vorbeşte.
De mai aştepţi, mi-e teamă chiar să nu
Rămâi tăcută ca un ochi de peşte.

Rămâi tăcută ca un ochi de peşte,
EL n-are ani, TU minte nu mai ai?
E-un melc timid ce nu mai înfloreşte.
Ţi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai